Conform AK, fiecare muschi din corp este legat de o anumita cale de energie (liniile de acupunctura) ale corpului. Aceste meridiane sunt relationate de organe si glande care permit muschilor sa transmita informatiile despre functiile organelor si glandelor si energie. Cele 5 arii ale diagnozei si terapiei ce se aplica pentru kinetoterapie sunt ale sistemului nervos, sistemului limfatic, sistemului vascular (blood vessel), sistemului cerebrospinal si sistemul meridian.
Prima parte a AK este testarea muschilor, care este utilizata pentru diagnosticarea corecta a functionarii anormale a unor parti ale corpului. Testarea muschilor implica punerea corpului intr-o pozitie ce necesita pastrarea muschilor contractati, dupa care se aplica presiune pe acestia. Testarea nu masoara taria muschilor, dar are rolul de a revela stresul si a pastra in balanta tensiune din musculatura. Testul evalueaza abilitatea de a controla sistemul (precum sistemul nervos) prin adaptarea muschilor la schimbarile de presiune din test. Practicienii AK examineaza de asemenea factori structurali precum postura, mersul si tipurile de miscari. Anumiti kinetoterapeuti utilizeaza AK pentru a ajuta la evaluarea ajustarilor coloanei vertebrale. Un muschi al piciorului este testat pentru a determina ajustarile ce trebuie efectuate.
Conform AK, cauzele interne obisnuite de slabire a muschilor includ:
- disfunctii ale nervilor (nu intervin niciodata intre coloana vertebrala si muschi);
- reducerea cantitatii de sange;
- presiunea anormala din fluidul cerebral ce afecteaza relatiile dintre nervi si musculatura;
- disfunctii ale organelor si glandelor;
- excese sau deficiente in nutritie;
- blocajul unor meridiane de acupunctura;
- dezechilibrul chimicalelor.
Reactii psihologice la chimicale, inclusiv la cele asociate nutritiei si alergiilor, pot fi, de asemenea, evaluate utilizand AK. Protocolul AK pentru testarea componentelor chimice este plasarea unor substante pe limba pacientilor astfel incat acestia sa ingereze materia, si reactiile normale la chimicale incep. In alte cazuri, substantele pot fi inhalate. Kinoterapeutii intai testeaza organele asociate muschilor pentru a determina rezistenta acestora. Pacientii nu trebuie sa inghita substantele pentru a se identifica rezistenta muschilor. David S. Walther, un diplomat de la Colegiul International de Kinetoterapie Aplicata a indicat faptul ca „este posibil ca sistemul nervos central, recunoscand componentele ce au fost ingerate, sa ofere informatii organelor si glandelor pregatite pentru utilizarea acestora. Daca substantele sunt benefice organismului, modelul de energie este imediat intensificat, influentand nu numai organul sau glanda, dar si muschii asociati”.
AK a fost utilizat pentru diagnosticare in conditii variate.
Sanatatea oaselor:
- dureri de spate sau de gat si sciatica;
- whiplash;
- probleme cu umerii.
Sanatatea articulatiilor:
- sindromul tunelului carpien;
- artrita (incluzand artrita reumatoida);
- rani cauzate de practicarea sportului.
Sanatatea muschilor:
- sangerari ale ranilor;
- crampe;
- impulsuri ale calcaielor;
- picioare obosite;
- claudication intermitenta (dureri la mers).
Sanatatea sistemului vascular:
- palpitatii;
- presiune mare a sangelui;
- varice.
Sanatatea sistemului nervos:
- migrene si alte dureri de cap;
- neuralgii trigeminale si alte dureri ale fetei;
- depresie;
- teama;
- vicii (precum fumatul);
- anxietate;
- claustrofobie;
- rau de masina;
- oboseala;
- paralizia unui brat sau picior dupa o lovitura;
- neuralgie (dureri severe);
- leziuni de menisc.
Sanatatea sistemului respirator:
- astmul;
- bronsita;
- rinita (pasaje nazale inflamate);
- febra mare;
- emfizem.
Sanatatea sistemului urinar:
- cistita (inflamari ale vezicii);
- inceput de prostata;
Sanatatea organelor reproductive:
- dureri menstruale;
- menstruatie neregulata sau excesiva;
- dureri pelvice;
- noduli durerosi;
- pregatirea pentru nastere;
- impotenta si fertilitate;
- dureri vaginale.
Sanatatea pielii:
- durere dupa operatii;
- cicatrici proeminente, dureroase;
- riduri ale fetei;
- acnee;
- eczeme (boli ale pielii);
- furunculi;
- transpiratie excesiva;
- hemoroizi;
- rani provocate de ulcer;
- mancarimi.
Sanatatea sistemului imunitar:
- aparitia amigdalitei (inflamarea amigdalelor);
- persistenta unei slabiciuni dupa o boala grea.
Sanatatea organelor senzitive:
- ochi obositi;
- tinnitus;
- pigmentul retinei si pterygium retinei (boli ale acesteia).
Sanatatea sistemului digestiv:
- constipare;
- colita sau alte inflamatii ale intestinelor;
- ulcer;
- diaree;
- obezitate.
A doua parte a AK include faza de tratament. Goodheart si alti kinetoterapeuti de AK au adoptat multe metode de tratament pentru problemele care sunt diagnosticate prin testarea muschilor. Exemple de metode sunt dietele, suplimentele nutritionale, kinetoterapie, tehnici osteopatice craniale, acupunctura/ terapie meridiana, masaj muscular. Spre exemplu, un kinetoterapeut poate trata astmul prin cautarea zonei slabite in jurul spatelui sau muschilor de la picioare, care sunt conectati la glandele suprarenale. Kinetoterapeutul va intari acesti muschi si va ajuta glandele sa produce bronchodilators, chimicale care relaxeaza respiratia.
Practica kinetoterapiei necesita o adaptare alaturi de celelalte metode de diagnostic standard, aplicate in diagnosticarea medicala. Cei mai multi practicanti de AK sunt chiropractori, dar si doctori, dentisti, osteopati, nutritionisti, terapeuti prin masaj, psihiatri si asistenete sunt implicati. In 1991, 37.2% din 4.835 de chiropracticieni din Statele Unite au raspuns unui chestionar de la National Board of Chiropractic Examiners (NBCE) faptul ca practica AK in tratamentele lor. De asemenea, sondajele indica o rata de 31% de chiropractori in Canada, 60% in Australia si 72% in Noua Zeelanda care folosesc AK.
Cei mai multi practicanti de AK folosesc o conceptie holistica si evalueaza o persoana dintr-o a treia perspectiva a sanatatii. In general, chiropractorii apreciaza sanatatea si vindecarea de la o baza structurala, medicii de la o baza chimica, iar psihiatrii si psihologii de la o baza emotionala. Kinetoterapeutii incearca sa utilizeze aceste trei arii ale sanatatii, iar cateodata implica si o a patra zona, cea spirituala.
Utilizarea AK este adesea inclusa in politele de asigurare daca aceasta acopera kinetoterapia. Costul unei examinari AK este similar celorlalte costuri de practici kinetoterapeutice.
Pregatirea
Din moment ce AK este un intrument de diagnosticare non-invasive, nu sunt necesare si alte pregatiri.
Precautii
AK trebuie realizat numai de catre persoane antrenate in acest scop. Examinarea AK trebuie combinata cu diagnostice fizice standard, care adesea includ teste de laborator, raze x, istoric de sanatate si alte teste speciale. O examinare AK ar trebui sa includa diagnostice standard, fara a le inlocui, si care contrinuie la punerea unui diagnostic final.
Utilizarea testarii manuale a musculaturii pentru evaluarea nutritiei este in mod particular o problema daca este realizata de catre persoane fara experienta numai pentru a-si vinde produsele. Persoana ar trebui sa aiba o educatie in acest sens pentru a evalua necesitatile nutritionale, dar si pentru a avea cunostinte despre tehnologia testarii muschilor.
Efecte secundare
Daca AK este realizata de catre un practician antrenat cu o educatie corespunzatoare, efecetele secundare ale procedurii de testare musculara ar trebui sa fie minime.
Cercetare si concluzii generale
AK este un instrument utilizat de multi profesionisti in domeniul sanatatii, in special de chiropracticieni. Un articol de specialitate publicat in 1999 de cercetatorii de la Scoala de Medicina din cadrul Universitatii din North Carolina la Chapel Hill si Fundation for Allied Conservative Therapies Research au concluzionat ca, desi AK pare sa fie o metode promitatoare, exista o lipsa de rezultate relevante pentru practica in clinici. Ei au considerat aceasta lipsa de rezultate surprinzatoare, din moment ce satisfactia, costul, utilizarea si schimbarea simptomelor sunt importante in practica din clinica. In continuare, ei au remarcat ca anumite studii care trebuiau sa faca parte din evaluare procedurilor AK nu utilizau de fapt practici clinice si principii de AK. Oricum, din studiile ce prezinta ratiunile AK si standardele acesteia de antrenare, au mentionat ca au existat cateva evidente ca AK este un fenomen obiectiv. Ei au sugerat ca „studii viitoare ale AK ar trebui sa se focalizeze pe rezultatele finale, incluzand simptomele, functiile, costurile si siguranta. Doar studiile bine facute care trateaza natura individuala a diagnosticelor AK si tratamentelor vor fi considerate informative. Intelegerea componentelor individuale ale procesului de tratament AK raman importante. Studiile care se adreseaza procedurilor izolate de AK necesita interferenta cu provocari metodologice de studiere a unor subiecte ce reflecta practica recunoscuta si inteleasa. Evaluari viitoare pe baza unor fenomene psihologice implicand teste de musculatura ale AK vor avantaja intelegerea si diagnosticarea in sistemul terapeutic.”
Antrenare si certificare
In 1976, un grup de doctori care practicau AK au fondat Colegiul International de Kinetoterapie Aplicata (ICAK). Scopul ICAK a fost sa promoveze predarea si cercetarea din domeniul AK. Colegiul nu are si cladiri pentru sport. In locul acestora, exista o organizatie care aduna persoanele din domeniul sanatatii cu interese comune si le asigura educatie in ceea ce priveste AK. Organizatia are membri reprezentand Belgia, Luxemburg si Olanda (Benelux), Germania, Franta, Italia, Scandinavia, Statele Unite, Canada, Australia si Asia.
AK este practicat de profesionisti care au o educatie corespunzatoare in acest domeniu de practica. Pentru a deveni kinetoterapeut, trebuie sa studiezi principiile intr-un curs de baza, care include 100 de ore de studiu predat de un diplomat de la ICAK. La sfarsitul acestui curs, studentii dau un test de expert. Pentru a obtine certificarea de la consiliul ICAK, profesionistii trebuie sa completeze studiile cu inca 300 de ore, sa treaca de un alt test (scris si practica), si sa prezinte 2 studii de cercetare unui membru ICAK.